La sfarsitul lunii iulie am decis sa punem la treaba experienta noastra de cautatori de vacante ieftine, asa ca ne-am facut bagajele (de mana 🙂 ), ne-am suit in avion si am plecat spre Viena. Dupa 4 zile petrecute in capitala Austriei, bronzati, plouati si cu dureri de picioare de la toate locurile cutreierate, asa cum v-am promis, ne-am intors sa va povestim si voua ca:

Am fost si ne-a placut!

Intr-o dupa amiaza prafuita de vineri, satui de Bucuresti, ne-am gandit “Ce-ar fi sa plecam undeva?”. Dar unde? Asa short-notice, unde am mai fi putut gasi ceva convenabil? Am dat din intamplare peste niste bilete cu Austrian Airlines spre Viena. Avand in vedere ca plecarea era a doua zi seara (o sambata), 88 de euro de persoana, zbor de linie, nu era deloc rau. Am investigat repejor ce cazari budget am putea gasi in Viena si am dat peste un hotel care, din titlu, ne anunta ca e la 200 de metri de Prater. Avand in vedere ca am mai scris despre Viena si in trecut si am mai si dat pe acolo in urma cu multi multi ani, stiam ca Praterul e un loc destul de central si un obiectiv obligatoriu de bifat in cadrul vizitei. Pretul era si el extrem de potrivit: 144 de euro pentru trei nopti, doua persoane, cu mic dejun inclus. Cateva clickuri mai tarziu, aveam cazarea si biletele rezervate. Total: 160 euro/persoana.

A doua zi, cu ghiozdanele impachetate, am ajuns in aeroport, ne-am urcat in avion si, o ora si 50 de minute mai tarziu am fost in capitala Austriei. Bine, nu chiar o ora si 50, ca am avut intarziere din cauza faptului ca erau furtuni deasupra Vienei, dar zborul in sine atata dureaza.Oricum, chiar si cu furtunile, noi eram entuziasmati ca asta macar insemna ca scapam de cele 35+ grade din Bucuresti. Oricum, chiar si cu furtunile, noi eram entuziasmati ca asta macar insemna ca scapam de cele 35+ grade din Bucuresti.

Ajunsi in Viena la ceas de seara, dupa ce am trecut de controalele actelor si toate formalitatile, am luat un tren spre Gara Centrala. Drumul dureaza cam 25 de minute, costa intre 2.5 si 8 euro de persoana in functie de trenul ales si este extrem de confortabil, existand si vagoane cu “Quiet Zone”, zone speciale in care calatorii sunt rugati sa pastreze linistea, sa asculte muzica in casti, cu volumul mic si sa isi tina telefoanele pe silent.

Unul din lucrurile pe care le-am remarcat in cursul minivacantei noastre a fost ca serviciul vienez de transport OBB este extrem de bine pus la punct.

Dupa ce am ajuns la gara centrala, am ales sa mergem pe jos pana la hotel, pentru a prinde un pic aerul orasului si a ne mai dezmorti dupa orele petrecute in avion. Viena e extrem de linistita, mai ales la orele serii, chiar surprinzator de linistita avand in vedere ca era sambata seara. O fi fost si din cauza ca era perioada de concedii, dar vienezii nu par a fi adeptii petrecerilor pana in zori. Ajunsi la hotel, o cladire veche dar bine intretinuta, cu un lift micut, in stilul anilor ’40, cu grilaj metalic, ne-am cazat si ne-am culcat cu gandul la aventurile de-a doua zi.

Dupa un somn bun, ne-am trezit la prima ora si am coborat la mic dejun in sala micuta de mese a hotelului. Desi nu luxuriant, micul dejun a fost delicios si a picat la fix pentru doi calatori buimaci de somn. Rosii si castraveti proaspeti, mezeluri si branzeturi gustoase, suc de portocale proaspat, cereale cu lapte, crema de ciocolata, felurite gemuri si cateva soiuri de paine absolut delicioase ne-au intampinat.

Am pornit asadar cu forte proaspete la explorat. La 5 minute dupa ce am iesit din hotel a inceput ploaia. Noroc ca avusesem inspiratia de a verifica prognoza inainte de a pleca de acasa si am avut grija sa ne luam canadienele de ploaie. Cine ne-a vazut prin Bucurestiul canicular cu ele agatate de ghiozdane o fi zis ca nu suntem sanatosi. Prin ploaia marunta si racoritoare am ajuns la Hundertwasserhaus, un reper expresionist al Vienei.

Cladirea construita in 1986 este impresionanta si vesela, mai ales avand in vedere conformismul fatadelor din jurul ei. In ciuda vremii capricioase, locatia era plina de turisti ca si noi, la fel de altfel ca si intreaga Viena, asa cum aveam sa observam in zilele urmatoare.

De la prima oprire, am plecat apoi spre Stephansdom. Cu nasul in Google Maps, am cotit ba in stanga, ba in dreapta pe stradutele orasului, pana cand catedrala ne-a aparut neasteptat dintr-o strada laterala. A spune ca este impresionanta este cu adevarat un understatement. Inceputa in 1137 si finalizata in 1160, constructia are 136.7 metri inaltime, 23 de clopote si adaposteste cea mai mare orga din Austria.

Dupa ce am admirat Domul si imprejurimile din toate unghiurile, am plecat apoi spre Hofburg, palatul de unde, timp de mai bine de 7 secole, a fost condus Imperiul Habsburgic. Palatul a fost locuit de familia imperiala pana in 1918, fiind initial o cetate medievala din secolul 13, transformata ulterior in splendida constructie de astazi. In zilele noastre, Hofburg este sediul oficial al presedintelui Austriei.

De aici am pornit spre Muzeele de Istorie a Naturii si Istorie a Artei, doua cladiri gemene pe domul carora, asa cum ne-a povestit ulterior o prietena care locuieste in Viena, se afla doua statui; cea de pe muzeul de Arta este imbracata, in vreme ce cea de pe cel de Istorie Naturala este goala.

In plimbarea noastra am ajuns si pe langa Rathaus, impresionanta cladire care adaposteste Primaria Vienei, si ne-am oprit in Rathauspark pentru a ne trage sufletul pe o banca. De ploaie scapasem deja de ceva vreme. Trebuie spus ca Viena este probabil printre cele mai verzi orase din Europa. Copacii nu lipsesc de pe niciun bulevard mai maricel iar parcurile… nu le-am numarat, dar parca era peste tot unul nou. Parcuri mai mici sau mai mari, toate ingrijite si linistite, neaglomerate, probabil mai ales prin prisma faptului ca sunt atat de multe, deci nu trebuie sa se inghesuie toti in acelasi loc, erau adevarate oaze de calm si contribuiau cu certitudine la aerul racoros si curat din oras.

De la Rathaus, trecand pe langa sediul Parlamentului, ne-am plimbat prin Volksgarten, un alt parc vast si superb, am fotografiat statuia lui Mozart si am trecut prin Karlsplatz in drum spre ultimul obiectiv al zilei: Belvedere.

Palatul baroc, care a fost pe vremuri resedinta de vara a printului Eugen de Savoia, adaposteste una dintre cele mai valoroase colectii de arta din Austria si se afla amplasat pe un vast teren care cuprinde Belvederegarten si Gradina Botanica Universitara. Exista doua cladiri principale care compun ansamblul, Belvedere Superior, care cuprinde lucrarile de arta ale lui Gustav Klimt precum si ale altor mari artisti, si Belvedere Inferior, care indeplinea functia de resedinta a printului.

Cea de-a doua zi a excursiei a fost rezervata vizitei la Schonbrunn. Am descoperit ca, in diverse puncte ale orasului, exista puncte de inchiriat biciclete. Mecanismul e urmatorul: folosesti un card de credit, platesti 1 euro pentru activare, iar mai apoi poti inchiria o bicicleta cu care poti sa te plimbi oriunde in oras, cata vreme o aduci inapoi la oricare alt punct de inchiriere. Prima ora de inchiriere este gratuita, tariful fiind apoi de 1 euro pe ora dupa depasirea primei ore. Trebuie mentionat ca, la fel ca si sistemul de transport, pistele de biciclete sunt extrem de bine puse la punct in Viena, asa ca deplasarea prin oras este extrem de facila. Un drum de aproximativ 10 km, cat am mers pana la Schonbrunn, a durat sub o ora, si asta doar pentru ca nu suntem noi cu conditia fizica la parametri optimi 🙂 In treacat fiind spus, cea mai dificila parte a drumului probabil ca a fost sectiunea prin Mariahilferstrasse, care detine recordul de cea mai lunga strada de shopping din Austria. Si e toata la deal 😮

Palatul Schonbrunn, la fel ca si vastele gradini inconjuratoare, este absolut impresionant si e un obiectiv care trebuie musai vazut daca esti in Viena. Ridicat in 1696, palatul a fost reamenajat dupa asediul Vienei si este una dintre cele mai frumoase constructii baroce din Europa, fiind inclus si in Patrimoniul Mondial UNESCO.

Palatul are 1441 de incaperi, iar una dintre acestea, Sala Oglinzilor, a fost martora la concertul wunderkind-ului Mozart, care a concertat acolo pe cand avea doar 6 ani. Prin Camera Vieux Lacque a pasit Napoleon, iar in Salonul Chinezesc Albastru, Imparatul Carol I semna in 1918 renuntarea sa la tron.

Cea de-a treia zi a fost dedicata reuniunii cu prieteni stabiliti in Viena si plimbarilor in lung si in lat. Hotelul nostru era situat fix langa Donaucanal, relativ central, si ne-a oferit ocazia de a explora orasul. Am profitat din plin de optiunea de rent-a-bike si am cutreierat stradutele si bulevardele pana nu ne-au mai tinut picioarele.

Cea de-a patra si ultima zi la Viena ne-am petrecut-o in Prater. O oaza verde intinsa pe 6 milioane de metri patrati, Prater-ul are de toate pentru toti: adrenalina din plin in sectiunea parcului de distractii, muzeul Madame Tussauds, dar si liniste si relaxare in uriasul parc natural.

Ne-am invartit pe la toate atractiile, ne-am distrat in montagne rousse, iar spre seara ne-am indreptat din nou spre gara centrala si apoi spre aeroport.

Capitala Austriei nu e un oras tocmai ieftin din punct de vedere al costurilor aferente unei vacante dar nici excesiv de scump. Am mentionat ca zborul si cazarea au costat 160 euro de persoana. La asta se mai adauga costuri precum mancarea, transportul, intrarea la diferite obiective turistice, suveniruri, chiar si banala intrare la o toaleta publica, care costa 50 de centi peste tot. Bineinteles ca aceste costuri difera de la calator la calator; poti alege sa mananci doar in oras sau poti sa iti faci cumparaturile la un supermarket, poti sa calatoresti doar cu Uber-ul sau poti sa mergi pe jos.

Viena e o destinatie excelenta daca vrei un city break relaxant, de deconectare, dar care sa nu cuprinda doar lenevit pe plaja. Sunt extrem de multe de vazut si de vizitat, dar nu ai niciodata sentimentul ca n-o sa ai timp sa le vezi, poate pentru ca si ritmul orasului este altul.

In cele doua zile de weekend si doua de inceput de saptamana cat am stat noi, n-am vazut pe nimeni grabit. Vienezii au un stil mai relaxat de abordare a vietii si, desi sunt locuitori ai unei capitale, nu sunt nici pe departe la fel de agitati ca altii. Oamenii sunt prietenosi, veseli si carefree, si te determina si pe tine sa fii asa, fie ca iti dai seama sau nu. Orasul este plin de turisti, insa nu se simte deloc aglomerat. Parcurile si intinsele spatii verzi, aerisite contribuie la sentimentul asta.

Am plecat din Viena cu convingerea ca vom mai reveni, poate nu curand, pentru ca mai sunt atat de multe locuri in care vrem sa mai ajungem, dar cu certitudine la un moment dat in viitor o sa mai venim in orasul asta extraordinar si o sa mancam si snitzelul ala vienez pe care l-am ratat de data asta.